marți, 18 decembrie 2007

Bucuresti: impresii primare


M-am perpelit eu mult sa caut un cuvant mai...altfel, cu care sa incep, dar am dat gres caci nu am gasit unul pe plac. Asa ca, raman la asta, destul de uzitat: provinciala. Provinciala care-si da cu parerea, evident subiectiva, despre fostul mic Paris. Din pacate, frumusetile care i-au adus acest renume sunt cam ingropate intre blocuri, santiere si reclame si oricum nu prea mai are lumea timp de piedut cascand ochii, plimbandu-se sau sinchisindu-se de istorie. Ca sa nu mai vorbim de limba franceza, considerata stupida si caraghioasa. Acum e mai mult un zoo, capitala. Cateodata prietenos, ca in padocul poneilor, cateodata infricosator, ca in cusca pradatorilor. Ca orice metropola sau oras cosmopolit. Cu oameni de toate felurile, culturile si rangurile...iarasi un cuvant ciudat, probabil scos din uz. Cum ar zice un smenar de cartier: "oamenii sunt de doua feluri jmekerii si fraierii, sau bazatii si ratatii"...
Pe strazi, ora de varf ia proportiile unei jumatati de zile. Cred ca doar 3 sau 4 ore pe noapte nu aud vuietu bulevardului Brancoveanu, chiar de la etajul VI. Simteam ca pierd timp pretios in trafic, cam 40 min la dus dimineata, 40 min la intors seara...cred ca de aici vine mania aia a claxonatului :)) Pe langa timpul petrecut in metro, evident. Muuult mai rapid. Atat doar ca esti ca in sandwich-maker. Esti flecit si te iau niste calduri de te topesti ca si cascavalu'...in rest, lume curatica (cu exceptii de rigoare frapante). Multi studenti. Multi indragostiti. Cate o dama bine, cate o tata cu gura mare. Mai un parfum irezistibil la stanga, mai un palton imbibat cu tutun la dreapta. Cam putini barbati de varsta medie ...am auzit si o vorba, posibila cauza a blocajelor din trafic:"orice barbat trecut de 40 de ani care circula cu mijloace de transport in comun este ori pensionar, ori...un ratat in floarea varstei..." No comment.
Per total, destul de optimist. Singurul pericol evident pentru un freshman in Bucale este sa se lase prada sentimentului de inutilitate. Nimicnicia e la tot pasul. Parca iti sufla in ceafa ca moartea iminenta. E ca gura de metrou...mica si inofensiva la suprafata, intunecata si puturoasa in adancuri. Mai sunt multe alte lucruri care te pot intrista daca te muti intr-un oras mare: teama, singuratate etc, dar asta e cu siguranta haul cel mai de temut. Sa ajungi sa te simti un nimeni...brrr

2 comentarii:

aikisan spunea...

Dar de ce nu vrei sa-l cuceresti? Ingenuncheaza-l! Poate atunci vei vedea si laturile lui frumoase.

Anonim spunea...

Your blog keeps getting better and better! Your older articles are not as good as newer ones you have a lot more creativity and originality now keep it up!