Giver vs. Keeper

Fashion comes and goes. Money come and go. Boyfriends come and go. But what about presents? We receive presents...and we give it away...or we keep it.
In the milennium of speed, consumerism and automatism, do presents have the same value like in the past? Some people cherish souvenirs from friends, parents, lovers, ex-lovers. Some just give it away if they don't like it. Or, out of generosity, they give it to someone that likes it more. Or some just keep the practical and new things around. Some just don't remember about presents or don't care. To which category belongs the majority?
One of my ex-boyfriends kept the presents of his exes. I was jealous in a way, but not mad. We used to make fun of this toy-pumpkin in his bookshelf. I used to threaten him I would give it to the dog to chew it. I never did. It's probably still there. Someone else is asking about it. Or makes fun of it. Or maybe makes fun of some of my presents...if they're still there.
Are people so superficial these days? I keep thinking...In my tiny room, every square inch is populated...CDs, books, magazines, cosmetics, toys, presents. All kind of presents. Funny, broken, expensive, brought from other countries, from very close friends, from highschool colleagues I barely remember, small, big, sentimentally-priceless, old-fashioned, melancholy-bringing, useless, worshipped, practical, forgotten...stuff occupying space...memories occupying mind... fridge magnets, key-locks, book-signs, pottery, beads, candle-lamps, teddy bears, hats, photo albums, skarfs, games...
For people who are the keeping type...are presents part of them? Are the keepers valued for their loyalty to present givers?
Perhaps presents are part of us...close friends or people who know us well chose presents that will suit the future owner...so, in the end, it means that presents we receive can really say something about our personality.

Bucuresti: impresii primare

M-am perpelit eu mult sa caut un cuvant mai...altfel, cu care sa incep, dar am dat gres caci nu am gasit unul pe plac. Asa ca, raman la asta, destul de uzitat: provinciala. Provinciala care-si da cu parerea, evident subiectiva, despre fostul mic Paris. Din pacate, frumusetile care i-au adus acest renume sunt cam ingropate intre blocuri, santiere si reclame si oricum nu prea mai are lumea timp de piedut cascand ochii, plimbandu-se sau sinchisindu-se de istorie. Ca sa nu mai vorbim de limba franceza, considerata stupida si caraghioasa. Acum e mai mult un zoo, capitala. Cateodata prietenos, ca in padocul poneilor, cateodata infricosator, ca in cusca pradatorilor. Ca orice metropola sau oras cosmopolit. Cu oameni de toate felurile, culturile si rangurile...iarasi un cuvant ciudat, probabil scos din uz. Cum ar zice un smenar de cartier: "oamenii sunt de doua feluri jmekerii si fraierii, sau bazatii si ratatii"...
Pe strazi, ora de varf ia proportiile unei jumatati de zile. Cred ca doar 3 sau 4 ore pe noapte nu aud vuietu bulevardului Brancoveanu, chiar de la etajul VI. Simteam ca pierd timp pretios in trafic, cam 40 min la dus dimineata, 40 min la intors seara...cred ca de aici vine mania aia a claxonatului :)) Pe langa timpul petrecut in metro, evident. Muuult mai rapid. Atat doar ca esti ca in sandwich-maker. Esti flecit si te iau niste calduri de te topesti ca si cascavalu'...in rest, lume curatica (cu exceptii de rigoare frapante). Multi studenti. Multi indragostiti. Cate o dama bine, cate o tata cu gura mare. Mai un parfum irezistibil la stanga, mai un palton imbibat cu tutun la dreapta. Cam putini barbati de varsta medie ...am auzit si o vorba, posibila cauza a blocajelor din trafic:"orice barbat trecut de 40 de ani care circula cu mijloace de transport in comun este ori pensionar, ori...un ratat in floarea varstei..." No comment.
Per total, destul de optimist. Singurul pericol evident pentru un freshman in Bucale este sa se lase prada sentimentului de inutilitate. Nimicnicia e la tot pasul. Parca iti sufla in ceafa ca moartea iminenta. E ca gura de metrou...mica si inofensiva la suprafata, intunecata si puturoasa in adancuri. Mai sunt multe alte lucruri care te pot intrista daca te muti intr-un oras mare: teama, singuratate etc, dar asta e cu siguranta haul cel mai de temut. Sa ajungi sa te simti un nimeni...brrr

My generation?

In secunda in care opresc alarma ceasului dimineata evident aprind si teleu...pe VH1 classic. Inainte toata ziua era numa pe VH1, dar mai nou, de cand cu introducerea altor posturi noi, numai classic. Ma innebuneste...melodii superbe, hituri adevarate, muzica buna...mereu m-am simtit outsider in generatia mea si mereu ma vad mai degraba integrata acum cateva decenii...flowerpower, woodstock, si alte faze din astea cand chiar conta ce ai in cap si ce fel de om esti indiferent cum aratai...in fine, ziceam de classic ca il ador, ma binedispun melodiile..si la lucru puneam dar nu prea ii placea nimanui, ziceau ca ce naiba is lalaitele astea, si intelegeam perfect parerea lor. Imi dau seama ca in ziua de azi e normal sa asculti melodiile care is la moda, dar eu nu le mai inghit. Daca aud de vreo 5 ori o melodie la moda si nu o canta unul din artistii mei preferati ma scarbesc de ea una-doua...sa nu mai vorbim de muzica romaneasca, pentru ca asta imi provoaca greata inainte sa o si ascult...de fapt nu ascult deloc, aproape niciodata (cu excpetia catorva). Si cum ziceam, o pate din mine s-a ancorat in 60s,70s,80s: The Cure, Fleetwood Mac, Men at work, John Par, Fine Young Cannibals, REM, Bangles, BeeGees, The Who, ZZ Top si o sumedenie altii...astia mi i-am amintit asa rapid sau au fost adineauri. :P

Keep it rocking, old generation!

reclama de Andrei Ghoerghe

Merg pe strada. Desi ma enerveaza dar uneori sunt nevoita. Da. Asa am ajuns, sa ma enerveze sa merg pe strada in Romania. Ma refugiez in ganduri. De fapt vin cu valul involuntar si zbor cu ele ca macar asa evit realitatea ce include flegmele de pe jos, mitocanii, putoii care fac pe smecherii, smecherii mai mari care mai pun si mana si alte lighioane stradale cu iz de impuscat. In fine, ideea e ca fac abstractie de elementul uman, dar observ o serie de maruntisuri. Spirit de observatie cica dezvoltat bre! Na si asa cu titlul asta: vazui un autobus galben groaznic, cu nivel de noxe de nu stii unde sa te ascunzi: in fular sau s-o iei la picior? si pe autobuz ce sa vezi? de parca nu is destul de nesimtiti soferii din ele, scria pe el: "nu m-ai prins? Poate data viitoare!" reclama la nu stiu ce tampenie dar care se leaga evident de scenele de batrani sau tineri de ce nu, care fug de numa sa prinda 15-le sau 16-le si li se inkide usa in nas! Halal reclama! ingenioasa ce-i drept dar terorizanta...parca a zis-o Andrei Gheorghe, il si vad zambind cu ochii si facand o grimasa in stil flegmatic caracteristic...:))

O calatorie cu tramvaiu 6

Azi, ca orice om ce stie un secret dar nu il zice, am plecat indraznet la 17:03 de la lucru. Ieri fusese asa o zi reusita si norocoasa incat trebuia sa prevad ca azi va fi mult mai prejos. Un pic mai trista, mai melancolica dar totusi cu chef de viata gandindu-ma ca merg acasa si fac ce vreau ma inviorau. Pe strada care coteste dupa Volksbank si da apoi in linia de tramvai de obicei ma grabesc ca nebuna, poate poate prind la fix un tramvai sau macar vad care trece sa stiu sa nu stau dupa el. Azi imi taram picioarele si imi harsaiam slapii portocalii de asflatul incins amintindu-mi de canicula si nici ca imi pasa de tramvai. Trece unspele. In statie ma adapostesc in dunga de umbra, ca sa am impresia ca nu-i asa cald. Vine un tramvai. Da n-am chef sa il iau, mai bine stau dupa 6 ca sa nu mai schimb in Maria, unde si asa e tampit faptu ca trebe sa stai pe drum intre tramvai si masini ca sa pandesti in 2 directii...Cand ma uit mai bine e chiar sasele. Ma urc cu sentimentu de scarba pe care il am mereu in mijloacele de transport, mai ales cand calatoresc singura. Stau jos numai daca sunt multe locuri libere si atunci aleg o pozitie strategica. Adica langa cineva mai curatel, sau fete ca mine etc. Ma ingrozesc posibilele hartuiri sexuale, reprosuri din partea babelor ofilite, duhori cu grade, putori axiale ce amintesc de ceapa, picioare scortoase, murdare, imputite, la vedere, frane bruste, curbe stramte, dezechilibrari, bolile de pe scaune si bare, cersetori, ologi, tigani, muncitori, gesturi hidoase samd. La fiecare statie ma uit cati urca si cate locuri mai raman. Obsesia asta mi-o ramas de la o babaciune cretina care m-a urechiat ca nu ma ridic o data mai demult, cand era plin de baieti care stateau jos. Baba Ciufutescu! In fine ajung la statia Cluj! Cobor cat mai in fata, ca sa traversez repede strada Cluj. De obicei o fac pe rosu ca sa prin verdele dincolo. Azi era langa bordura un porumbel care se chinuia groaznic sa mance o pernita de ciocolata. Impresionata vesnic de animale, intind picioru si i-o zdrobesc. Am impresia ca cei de langa mine se uita un pic chioras...poate nu isi dau seama ca fac un bine...Pana acasa mai 2 stardute tac pac. La mine pe strada niste tipi stau si discuta. Vreo 3 din care doi stau pe bordura. Imi amintesc de copilarie...dar noroc ca ajung acasa chiar la timp sa nu ma apuce melancolia iara sau chiar mai rau...activitatile placute sau necesare ma vor mobiliza. Home sweet most sweet home!!!

IQ-ing...

Imi plac oamenii inteligenti. Un om cu o minte foarte agera ma fascineaza intotdeauna. Sigur, calitatea asta suprema trebuie sa aibe ca tovarase altele mai subtile, care s-o infrumuseteze, s-o evidentieze si sa duca la armonie generala. Inteligenta innobileaza sufletul. Nu poti sa nu devii nelinistit in prezenta unui om ultradotat la mansarda. Pe mine ma infioara, imi zburda neuronii. Ma simt aproape dezarmata. In prezenta lui, parca nu pot sa ma prefac. Nu pot arata ceea ce vreau sau ceea ce aleg eu, pentru ca pare a-si da seama de orice. Simte cand mint, cand ma prefac, cand incerc cu vorbe multe si mari sa ma ascund. Nu indraznesc sa-l privesc direct, ochii lui ma secatuiesc de curaj. Parca priveste in mine si stie tot. Ma dezbraca de orice fatada si vede inauntrul meu fara macar sa-i dau voie. Parca e ceva mistic la mijloc, o forta nevazuta, cea a implicitului. Ca si pactul tacit a doi complici. Si cu toate astea, il admir. Pentru ca stie, dar nu zice mai departe. Ma cunoaste, dar nu se aproprie prea tare. Ma respecta si cere respect. E superior dar nu ostentativ. Inteligenta excita. Pe toate planurile. Dar numai daca esti la momentul potrivit, cu persoana potrivita, la iq-ul potrivit...

SPA

Cred ca aproape oricine aude termenul de spa ofteaza si inclina sa viseze macar cateva secunde cu ochii deschisi, imaginandu-si masaje, lumanari, muzica ambientala...paradisul relaxarii. Si sunt convinsa ca si unii baieti se gandesc la asa ceva, dar unii nu recunosc, iar altii nu arata interes pentru ca nu stiu exact despre ce e vorba crezand ca probabil e iara un moft femeiesc devenit o moda.

D.p.d.v istoric, spa-urile se leaga de practici antice legate de bai in izvoare calde si ape minerale, de pe vremea grecilor si babilonienilor, acum vreo 2000 de ani. Proprietatile curative extraordinare sunt redescoperite in secolul 19, cand spa-urile revin in actualitate.

SPA vine de "salus per aquae", sanatate prin apa. Totusi, nu este demonstrat ca sintagma latina e originea primara sau daca termenul vine de la localitatea belgiana omonima, recunoscuta de secole pentru baile sale.

Fiind foarte interesata de acest subiect, am hoinarit un pic pe internet sa vad si eu ce mai e cu spa-urile. Si am gasit ceva nou pentru mine si anume faptul ca spa-urile is de mai multe feluri. Check this out!

1.CRUISE LINE SPA, spa-uri pe vase de croaziera ce includ tratamente, fitness, activitati si chiar regimuri nutritioniste;

2.DAY SPA, adica servicii spa complete pe durata unei zile;

3. DESTINATION SPA, spa bazat pe un program all-inclusive ce curpinde servicii complete de spa, fitness, gastronomie, programe educationale;

4.ECO-SPA, spa bazat pe facilitatile care exclud folosirea impachetarilor cu plastic, a hartiei albite sau apei antibacteriene;

5.MEDI-SPA, care combina medicina cu tratamente spa terapeutice, doctorii indrumand la o terapie minte-trup-spirit.

Ce mi s-a mai parut iarasi interesant e faptul ca in momentul amenajarii unui spa se ia in considerarea absolut orice detaliu cum ar fi uniformele angajatilor, papucii lor si papucii oferiti clientilor, prosoapele folosite, culoarea acestora si culoarea in care sunt vopsiti peretii sau cea a mobilierului. Deci din momentul cand ajungi in parcarea spa-ului si intri pe usa totul sa te indemne la relaxare, la armonie, sa uiti orice bagaj cu probleme si stres afara si sa pasesti pe taramul pacii- temporare din pacate.

In alta ordine de idei, mai ar fi de mentionat ca spa-urile, chiar daca initial se bazau pe puterea tamaduitoare a apei, acum ele inseamna mult mai mult. Un spa este acuma un univers de terapii si activitati curative: aromoterapie, terapie prin pietre pretioase, reflexoterapie, thalassoterapie, masaj, sauna, impachetari, electrostimulari, tratamente faciale si corporale, yoga, consiliere in nutritie, meditatie, manichiura si pedichiura, tratamente pentru par si scalp etc. Numarul posibilitatilor este impresionant...daca ai si bani sa iti faci toate mofturile poti fi un om fericit. Cel mai fericit...atat cat iti permiti.

Daca ar fi sa ma gandesc la mine si sa aleg o singura varianta, as alege in primul rand dintre toate, thalassoterapia, adica terapia prin folosirea climatului marin si a tot ce tine de el: apa, nisip, alge, aer, namol. Pentru mine Marea are un statut foarte special. Apoi ar urma oricare celelalte, care toate mi se par super interesante si pe care le-as incerca pe rand. Deja practic aromoterapia, la un nivel minim, acasa. Ah! Si am uitat sa zic ceva...sa nu va inchipuiti ca la spa e un fel de salon sofisticat cu carduri de tate care barfesc si isi dau aere...una din regulile de baza e intimitatea, asa ca de obicei se considera o camera la un client...