O calatorie cu tramvaiu 6

Azi, ca orice om ce stie un secret dar nu il zice, am plecat indraznet la 17:03 de la lucru. Ieri fusese asa o zi reusita si norocoasa incat trebuia sa prevad ca azi va fi mult mai prejos. Un pic mai trista, mai melancolica dar totusi cu chef de viata gandindu-ma ca merg acasa si fac ce vreau ma inviorau. Pe strada care coteste dupa Volksbank si da apoi in linia de tramvai de obicei ma grabesc ca nebuna, poate poate prind la fix un tramvai sau macar vad care trece sa stiu sa nu stau dupa el. Azi imi taram picioarele si imi harsaiam slapii portocalii de asflatul incins amintindu-mi de canicula si nici ca imi pasa de tramvai. Trece unspele. In statie ma adapostesc in dunga de umbra, ca sa am impresia ca nu-i asa cald. Vine un tramvai. Da n-am chef sa il iau, mai bine stau dupa 6 ca sa nu mai schimb in Maria, unde si asa e tampit faptu ca trebe sa stai pe drum intre tramvai si masini ca sa pandesti in 2 directii...Cand ma uit mai bine e chiar sasele. Ma urc cu sentimentu de scarba pe care il am mereu in mijloacele de transport, mai ales cand calatoresc singura. Stau jos numai daca sunt multe locuri libere si atunci aleg o pozitie strategica. Adica langa cineva mai curatel, sau fete ca mine etc. Ma ingrozesc posibilele hartuiri sexuale, reprosuri din partea babelor ofilite, duhori cu grade, putori axiale ce amintesc de ceapa, picioare scortoase, murdare, imputite, la vedere, frane bruste, curbe stramte, dezechilibrari, bolile de pe scaune si bare, cersetori, ologi, tigani, muncitori, gesturi hidoase samd. La fiecare statie ma uit cati urca si cate locuri mai raman. Obsesia asta mi-o ramas de la o babaciune cretina care m-a urechiat ca nu ma ridic o data mai demult, cand era plin de baieti care stateau jos. Baba Ciufutescu! In fine ajung la statia Cluj! Cobor cat mai in fata, ca sa traversez repede strada Cluj. De obicei o fac pe rosu ca sa prin verdele dincolo. Azi era langa bordura un porumbel care se chinuia groaznic sa mance o pernita de ciocolata. Impresionata vesnic de animale, intind picioru si i-o zdrobesc. Am impresia ca cei de langa mine se uita un pic chioras...poate nu isi dau seama ca fac un bine...Pana acasa mai 2 stardute tac pac. La mine pe strada niste tipi stau si discuta. Vreo 3 din care doi stau pe bordura. Imi amintesc de copilarie...dar noroc ca ajung acasa chiar la timp sa nu ma apuce melancolia iara sau chiar mai rau...activitatile placute sau necesare ma vor mobiliza. Home sweet most sweet home!!!