sâmbătă, 30 iunie 2007

IQ-ing...


Imi plac oamenii inteligenti. Un om cu o minte foarte agera ma fascineaza intotdeauna. Sigur, calitatea asta suprema trebuie sa aibe ca tovarase altele mai subtile, care s-o infrumuseteze, s-o evidentieze si sa duca la armonie generala. Inteligenta innobileaza sufletul. Nu poti sa nu devii nelinistit in prezenta unui om ultradotat la mansarda. Pe mine ma infioara, imi zburda neuronii. Ma simt aproape dezarmata. In prezenta lui, parca nu pot sa ma prefac. Nu pot arata ceea ce vreau sau ceea ce aleg eu, pentru ca pare a-si da seama de orice. Simte cand mint, cand ma prefac, cand incerc cu vorbe multe si mari sa ma ascund. Nu indraznesc sa-l privesc direct, ochii lui ma secatuiesc de curaj. Parca priveste in mine si stie tot. Ma dezbraca de orice fatada si vede inauntrul meu fara macar sa-i dau voie. Parca e ceva mistic la mijloc, o forta nevazuta, cea a implicitului. Ca si pactul tacit a doi complici. Si cu toate astea, il admir. Pentru ca stie, dar nu zice mai departe. Ma cunoaste, dar nu se aproprie prea tare. Ma respecta si cere respect. E superior dar nu ostentativ. Inteligenta excita. Pe toate planurile. Dar numai daca esti la momentul potrivit, cu persoana potrivita, la iq-ul potrivit...

13 comentarii:

Anonim spunea...

Vorbeşti despre cineva anume, sau aşa în general? Inteligenţa nu este întotdeauna acompaniată de intuiţie, people skills şi capacitatea de a-l citi pe celălalt. Chiar dimpotrivă, dacă ne uităm la majoritatea geniilor care ajung chiar să fie rupţi de lume şi neinteresaţi de ceilalţi şi de ce este important pentru ei.

Hellene, tomata cu scufiţă spunea...

Si mie imi plac oamenii inteligenti cu care ai ce vorbi, de la care poti sa inveti ceva. Insa nu-mi plac oamenii inteligenti care tac, se uita la tine si au pe fata o expresie care zice: "vai saraca, ce limitata e in gandire". Nu zic ca n-o fi asa, insa arata-mi, spune-mi, demonstreaza-mi ca ai dreptate. Nu-mi plac nici cei care fac pe inteligentii si nu tin seama de parerea celorlati si imediat sar la gatul tau cum deschizi gura. Pe un om de la care am ce invatat l-as asculta ore in sir (si nu prea le am eu cu ascultatul), ah, am uitat: trebuie neaparat sa aiba darul povestirii si sa nu inceapa cu demonstratii stiintifice si date exacte sa nu ma intereseaza. :D

Anonim spunea...

un om inteligent spunea ca exista multi oameni destepti si putini inteligenti.

da, intelligence is sexy. ;-)

apropo de ce spunea chris... probabil ca un geniu (care are o inteligenta peste medie) nu e interesat decat de universul lui; el nu trebuie sa demonstreze nimanui ca e inteligent si isi vede de ceea ce il preocupa.

Anonim spunea...

Ma gandesc ca ceea ce pt mine e un om inteligent (pt ca impartasim aceleasi interese exacerbate fata de un domeniu comun) este pt altcineva o pers lipsita de orice interes.

Sunt de acord ca un geniu e extravagant si de neinteles pt noi, "oamenii de rand".

Anonim spunea...

mie nu-mi plac geniile neaparat. imi plac oamenii inteligenti.

Emi, nu inteleg ce vrei sa spui cu "impartasim aceleasi interese exacerbate fata de un domeniu comun"; un om inteligent (prin definitie) nu e unul care are aceleasi interese cu tine; puteti avea interese foarte diferite; poate fi o persoana f. inteligenta, insa antipatica tie; asta nu o face mai putin inteligenta.

2 oameni pot fi interesati de manele, de ex., dar nu e neaparat o dovada de inteligenta.

Anonim spunea...

Eu una nu pot sa admir un om inteligent daca e un nesuferit, ingamfat etc. Trebuie sa fii si pe aceeasi lungime de unda. Asta era legat de faptul ca Moira zicea ca-i plac oamenii inteligenti (toti). Din pdv al relatiilor interpersonale (not job-related), omul e judecat ca o suma a calitatilor si defectelor lui in toate privintele, nu doar prin prisma calitatilor lui intelectuale.

Anonim spunea...

nici eu nu pot sa sufar un om ingamfat, oricat ar fi de inteligent; dar nu pot sa nu-i recunosc niste calitati; nu inseamna ca daca mie nu-mi place, e un prost.

si, daca e ingamfat, poate e doar destept, nu? sau o fi inteligent, dar nu suntem pe aceeasi lungime de unda; e vorba de interese, simpatii si antipatii...

de obicei, oamenii inteligenti nu prea sunt ingamfati, au o superioritate care trece peste multe si nu trebuie sa demonstreze nimanui ca sunt inteligenti.

Anonim spunea...

sa nu facem confuzii intre: personalitate, caracter, inteligenta.

meMOIRA spunea...

Ma bucur sa starnesc debate-uri... in nici un caz nu m-am referit la genii si nici la cineva anume. era pur si simplu vorba de acele aparitii trecatoare si foarte rare in viata, ale unor oameni care te fascineaza la momentul respectiv prin inteligenta...si intuitie, intr-adevar;

Anonim spunea...

Parcă ai descris un Scorpion. :)

Anonim spunea...

Nu cunosc multi oameni care sa se incadreze in profilul meu de "little genius" dar pentru aceia care totusi se incadreaza in profil am o fascinatie si admiratie deosebita.

Anonim spunea...

Amurgul gandurilor tarzii ce imi incetoseaza descifrarea realitati ma retrimit in cele mai ascunse momente de tacere , facandu'ma sa ma gandesc profund la aprecierea simplitatii modestiei naturaliste si a tuturor micilor nepretioase afirmatii simpliste , facute in goana alaturi de un vast tropot produs de interpretarea superioritatii.

Liz spunea...

Extraordinar post...de acord 100%... debate-urile nu isi au locul... oamenii inteligenti, care intuiesc si te intuiesc, care impart cu tine un "ceva" ce nimeni nu il poate defini dar toata lumea il vede nu sunt aceiasi cu cei ingamfati sau care au pe fata o expresie care zice: "vai saraca, ce limitata e in gandire". Cei din urma clar nu intra in definitia postului. No debate.
Si totusi cred ca vorbim de o inteligenta compatibila dar nu ca domeniu... un fel de societate secreta a inteligentei... intamplator intalnesti oameni... dupa privire stii ca e membru... interesant e ca daca ai puncte comune cu el iti face placere sa-l aprobi si ii face placere sa te aprobe si daca aveti pareri diferite va face placere sa va contraziceti. Ya..., I know...